Copilul tău răcește tot timpul și pare să aibă imunitatea la pământ? Iată ce trebuie să știi despre răcelile repetate, complicațiile virozelor și imunitatea copiilor

Copilul tău răcește tot timpul și pare să aibă imunitatea la pământ? Iată ce trebuie să știi despre răcelile repetate, complicațiile virozelor și imunitatea copiilor

Am un copil care a răcit prima oară când avea 8 luni și apoi a avut, în primii 3-4 ani de viață, doar răceli rapide, ușoare, viroze rare și în general necomplicate. Hrănit mixt, mai mult lapte praf, nu s-a înțeles cu sânul și nici sânul cu el.

Iar apoi am mai făcut un copil care a răcit cobză la 3 săptămâni de viață, la o lună, la 3 luni, 5 luni și apoi la 6, din nasul căruia am scos mai mulți muci în ultimele 7 luni decât din al lui frati-su în ultimii 4 ani. Alăptat exclusiv, însă bombardat din plin de microbii aduși de cel mare de la grădiniță. Hei, ca să fiu complet sinceră, trebuia să scriu articolul acesta încă de acum o săptămână, dar ambii copii au răcit simultan cu ambii părinți, transformând casa noastră într-o zonă de tranșee plină de șervețele cu muci, siropele și ”Mami, când înghit simt un cactus în gât!”

Articolul de față nu își propune să ofere soluții minune împotriva răcelii, nici rețete medicale pentru gripă, nici tratament răceală bebeluși, ci își dorește să clarifice niște detalii despre răcelile și imunitatea celor mici pe care mi-ar fi plăcut și mie să le știu înainte să fiu mamă. Voi răspunde la cele mai frecvente întrebări despre răcelile copiilor, mituri despre răceală, răceli repetate la copii, răceli dese, tratamente alopate pentru răceală sau tratamente naturiste, gripa la copii, vaccinuri la copii, nas înfundat la copii (și cuuuuum îl desfundăm, Dumnezeule, până la capăt, că impresia mea este că în școală nu ar fi trebuit să învăț trigonometrie, ci desfundarea nărilor pline de muci ale unui bebeluș care se zvârcolește ca un crocodil turbat). Nu sunt medic, nici farmacist, dar sunt jurnalist cu o experiență de aproape 20 de ani în a mă documenta corect, din surse de încredere, și a-mi folosi gândirea critică pentru a separa articolele de tip click-bait de cele care aduc informații corecte.

Acest articol este al doilea din campania Educația Contează lansată de Micostore.ro, o campanie prin intermediul căreia echipa Micostore își dorește să aducă în prim plan necesitatea unei informări corecte în rândul părinților.

Cum întărim imunitatea copiilor?


Una dintre cele mai frecvente întrebări de pe grupurile de suport pentru părinți este ”cum întărim imunitatea copiilor”. Părinții caută suplimente pentru imunitate copii, farmaciile au rafturi întregi dedicate sistemului imunitar și credința generală este că dacă îi ghiftuim pe cei mici cu combinația optimă de vitamine, suplimente, tincturi și produse naturiste, vom trece de lunile de iarnă fără răceli repetate, complicații ale răcelilor sau internări în spital. Că imunitatea este ceva ce trebuie întărit, îmbunățit, perfecționat de noi, părinții.

Un lucru mai puțin știut de părinții din ziua de azi este că majoritatea copiilor de fapt… nu au probleme de imunitate. Doar un copil din 5.000 (așadar doar 0.02%, ceea ce se poate numi o raritate) are, din punct de vedere medical, un deficit al imunității - adică face infecții frecvente, severe, care durează mult și la care trebuie intervenit cu medicamente puterice sau antibiotice.

Cei mai mulți copii ”nu au un sistem imunitar prea slab, ci doar unul prea puţin experimentat, care încă nu s-a întâlnit cu cei mai mulţi microbi din comunitate” povestește, într-un interviu pentru Adevărul, dr. Alexis-Virgil Cochino (39 de ani), medic specialist în alergologie şi imunologie clinică de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu“, din Bucureşti. ”Prin urmare, e mai probabil ca atunci când se vor întâlni cu aceşti microbi să facă o boală şi astfel să-şi formeze anticorpii, care mai târziu îi vor apăra. E un lucru firesc în copilărie. Problema este că noi, părinţii, ne-am pierdut răbdarea. Din cauza vieţii pe care o ducem, nu mai avem răbdare ca o boală să-şi facă parcursul. Noi vrem să se întâmple totul de azi pe mâine. Avem impresia că dacă putem obţine de azi pe mâine un credit să cumpărăm o maşină, o casă sau o călătorie în Spania sau Hawaii, atunci la fel e şi cu imunitatea. Ei, spre marea mirare a multora, nu e deloc aşa”, povestește dr. Cochino despre felul în care majoritatea părinților privește ideea de imunitate.



Atunci cum susținem imunitatea copiilor? Le cumpărăm kilograme întregi de Miere Manuka? Îi blindăm cu suplimente și probiotice? Le oferim ceapă și usturoi în fiecare zi? Mi-a plăcut mult tot răspunsul doctorului Alexis Cochino la această întrebare: ”Nu ne putem aştepta să mergem zilnic la Mc Donald’s şi să anulăm toate daunele, mâncând un căţel de usturoi. Mă lasă fără cuvinte reclamele acelea cu „Colonul sau ficatul tău este obosit de prea multă mâncare, prea multă băutură etc? Ia cutare, te va detoxifia!“. Nu e oare mai simplu să mâncăm şi să bem ce şi cât trebuie? Noi ştim ce trebuie făcut, le avem pe toate în conştiinţa noastră, doar că nu o ascultăm. Avem un tort, dar ne oprim la o singură felie? Nu prea. Nu mi-e foame, simt că nu mai pot, dar îl mănânc pentru că îmi place gustul. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul băuturilor, alcoolice sau nu. Există dovezi medicale şi ştim şi mecanismele prin care ne fac rău, dar le consumăm. Apoi, e în structura noastră să facem mişcare, dar nu facem. Biologic vorbind, suntem nişte animale care se mişcă. Nu e normal ca un animal care se mişcă să-l pui într-o cuşcă. Ne e milă să vedem la gradina zoologică lei în cuşcă şi nici nu putem concepe să punem caii în ţarcuri mici. De ce înţelegem că ei sunt făcuţi să alerge, noi, în schimb, ne băgăm singuri în cuşcă, chiar dacă e una confortabilă? Şi asta facem şi cu copiii noştri.” (sursa aici).

Și Dr. Mihai Craiu, unul dintre cei mai cunoscuți medici pediatri din România și fondatorul platformei de educație în sănătate Spitalul Virtual pentru Copii susține că principalele cauze care duc la slabirea sistemului imunitar al celor mici sunt alimentația neadecvată, somnul insuficient, stresul și lipsa activităților în aer liber. „Imunitatea, la fel ca învățatul la școală, se antrenează. Avem nevoie de răbdare cu sistemul imunitar. Iar dacă vorbim de doctorii, există studii care demonstrează că doctoriile au efect asupra sistemului imunitar numai în cazurile în care vitaminele lipsesc din organism și există carențe. Nu s-a dovedit că dacă le dăm neapărat într-o cantitate foarte mare, se întâmplă ceva bun cu corpul”, spune Dr. Mihai Craiu (sursa aici). ”Dacă există carențe de calciu, fier, zinc, aceste carențe pot fi măsurate, printr-o analiză de sânge care nici nu costă foarte mult. Și atunci, trebuie suplimentat. Însă, dacă adiminstrăm prea multe suplimente și vitamine copiilor, când nu există carențe, noi, ca părinți, doar ne cumpărăm liniștea foarte scump. De ce? Pentru că acestea se elimină în urină”, mai explică Dr. Craiu.

”Dar, Cătălina, i-am dat copilului Miere de Manuka și nu a mai răcit!” sau ”Am folosit tincturi / lăptișor de matcă / suplimentele promovate de influencerul X-ulescu / lapte de măgăriță / usturoi la greu și virozele s-au redus considerabil!” - parcă văd că voi primi zeci de mesaje de acest gen după publicarea articolului. Ajută mierea de manuka, laptele de măgăriță, usturoiul, suplimentele sau lăptișorul de matcă la întărirea sistemului imunitar? Răspunsul, pe scurt, este nu - sistemul imunitar al copiilor va deveni cu atât mai experimentat (deci cu atât mai puternic) cu cât se va întâlni, de-a lungul timpului, cu mai mulți microbi și își va forma anticorpii. Însă toate aceste ingrediente ajută, de fapt, și ele - pentru că o alimentație echilibrată, atentă, bazată pe mâncare curată și neprocesată este fundația unui corp puternic, rezistent și energic.

Uitându-mă în jur, pare că niciodată copiii n-au fost mai bolnăvicioși ca acum, iar părinții, mai speriați de valul de răceli, gripe, VRS, bacterii, virusuri, infecții, epidemii și pandemii. Mamele din comunitatea mea de pe Instagram îmi povestesc despre copii care merg 3 zile la grădiniță și stau o lună acasă sau despre bebeluși internați cu pneumonie sau VRS încă de la câteva săptămâni. Adevărate certuri ajung să se pornească între părinți din cauza copiilor aduși la grădiniță înadins ca să ”fenteze” triajul, iar unele mame au dus prevenția la rang de artă, dezinfectând absolut orice suprafață, investind sute de lei în tratamente-minune sau izolându-se în casă cu cei mici din septembrie până în aprilie.

O metaforă care mi se pare că explică foarte pertinent felul în care sistemul imunitar nu ar trebui să fie definit prin ”slab”, ci prin ”prea puțin experimentat deocamdată” (cu accent pe ”deocamdată”) este cea a maratonistului - unui maratonist începător nu îi cerem să alerge, din prima, 42 de kilometri, ci suntem de acord că mai întâi el trebuie să se antreneze. Cu alte cuvinte, să cerem unui copil să aibă sistemul imunitar al unui adult și să răcească cu frecvența și intensitatea unui maratonist de 25 de ani este ridicol și nerealist. E firesc să răcească. Este firesc să răcească frecvent. Hai să vedem cât de frecvent.

Cât de des răcește un copil în mod normal?


Aud tot mai des, din gura părinților: ”Are sistemul imunitar la pământ, tot timpul răcește!” - și jur că în perioada în care Mircea începuse lecțiile de înot, așa mi se părea și mie, că răcea efectiv parcă o dată la fiecare două săptămâni.

Copiii mici au în general 6 infecții virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS) pe an, iar cei care deja au intrat în colectivitate au chiar 10 IACRS în fiecare an. În mod obișnuit, aceste infecții virale ale căilor respiratorii superioare durează cam 7-10 zile și sunt urmate de 1-3 săptămâni de tuse reziduală. Așadar iată de ce unii copii pare că sunt răciți încontinuu, din septembrie până în aprilie, și de ce părinții lor sunt exasperați de răceli repetate la copii. IACRS-urile au în general două vârfuri de manifestare: între vârsta de 6 și 12 luni, atunci când se epuizează resursele imunitare pe care copilulul le primește la naștere, de la mamă, prin transferul imunoglobulinelor (hei, Zuzi, tu te încadrezi aici) și în momentul în care copilul intră în colectivitate, odată cu începutul grădiniței și al școlii (hei, Mircea, despre tine este vorba). Cu ambii copii fiecare încadrat în câte un vârf de manifestare, cred că am tras lozul câștigător, nu-i așa?

Ar trebui să ne îngrijoreze acest număr de răceli recurente la copii? Nu. Doar numărul răcelilor nu ar trebui să ne îngrijoreze. Trebuie să privim acest număr alături de un context mai specific și să ne punem următoarele întrebări: cât de severe sunt aceste răceli? Au fost ele însoțite de foarte multe suprainfecții bacteriene? A bifat copilul, cu această ocazie, otite, pneumonii, faringite, amigdalite? De exemplu, în cazul otitei, media este de 3 episoade pe parcursul a 6 luni sau 5 episoade timp de un an. În cazul rinitei, putem trage concluzia că este recurentă dacă acel copil face 5 episoade pe an, iar faringita recurentă se diagnostichează la 3 episoade în 12 luni. 

Dacă pe parcursul unui an copilul dvs experimentează mai multe pneumonii, laringite sau are o insuficientă respiratorie ce necesită internare, iar după aceste episode frecvența răcelilor crește, va recomandăm să luați legătura cu un pneumolog. Există posibilitatea ca un tratament să nu fi fost realizat corespunzător sau complet sau poate copilul are un teren alergic respirator. Cele 10 episoade normale de IACRS anual se referă strict la muci și tuse datorată mucilor, celelalte complicații: laringite, faringo-traheite, pneumonii necesită programarea la un pneumolog.

De asemenea, părinții ar trebui să știe că răcelile repetate nu sunt neapărat un lucru rău - ele stimulează sistemul imunitar al copilului și îl pot face mai puțin susceptibil la astfel de viroze mai târziu în viață.

Ce îi dau copilului pentru răceală?


Principalul scop al tratamentelor pentru răceală este, de fapt, ameliorarea simptomelor celui mic, și aici mă refer la: tratamentul febrei (aerisim camera, facem împachetări, băi cu apă călâie, oferim copilului haine mai subțiri, îi dăm antitermice pe bază de paracetamol și ibuprofen, în doze adecvate greutății corporale a copilului), hidratarea corespunzătoare, curățarea căilor aeriere superioare, repaosul la pat, tratamentul tusei.

Întotdeauna am fost un pic nesigură în ceea ce privește măsurarea corectă a temperaturii copiilor (rectal sau auricular? termometru de frunte sau pentru la subraț? adaug sau nu un grad în plus sau în minus când iau temperatura cu un termometru de frunte versus cu unul rectal? da, zecile de discuții de pe grupurile de mame m-au înnebunit când era Mircea mic și ne-a lovit prima febră) - până când am urmărit un curs despre gestionarea febrei conceput de Dr. Maria Mihai, medic rezident pediatru și mamă a doi copii, fondatoarea comunității Pediatrie cu Empatie, de unde am reținut clar și pentru totdeauna: febră este temperatura mai mare de 38 de grade, oriunde ar fi aceasta măsurată (intrarectal, frontal, axilar sau auricular).

Un lucru pe care mi l-a recomandat medicul de familie: dacă febra este sub 38.5 grade Celsius și copilul se simte foarte bine (ca Mircea zilele acestea, ai fi zis că acuș se va urca pe lustra din sufragerie la ce energie avea) putem amâna un pic administrarea de antitermice și putem să apelăm la metode fizice: aerisiri ca să scădem temperatura în cameră, împachetări sau băi cu apă călâie. Însă dacă cel mic are o stare modificată evidentă, dacă plânge, nu poate adormi sau se trezește des, este agitat și supărat - atunci da, începem antitermicele. Ce oferim pentru răceala la copii tratament:

1. Paracetamol, care este recomandat de la naştere (suspensii: panadol, calpol, eferalgan, paracetamol TIS, bioflu, prosinus).
2. Ibuprofen, care este recomandat de la 3 luni şi 6 kg (cele mai cunoscute produse de pe piață sunt nurofen, ibalgin, ibufen, paduden, mig pediatric).
3. După 8 luni şi 8 kg se poate folosi metamizol sodic (alvotor, algocalmin şi varianta de supozitor novocalmin), dar este de preferat să îl folosim cât mai rar şi doar dacă febra este mare, peste 39.5ᵒC intrarectal.

Facem baie copilului când este răcit?


Pe scurt, răspunsul este da, indiferent ce ne-au spus, cu voce tremurândă și ochi înspăimântați, soacra, bunica și mătușa Luminița. Putem să facem baie copilului când este răcit, ba chiar (aoleo, șoc șoc!)  îl putem spăla și pe cap.

Varianta mai lungă: băile bebelușilor și copiilor mici sunt chiar benefice atunci când ei sunt răciți, mai ales dacă baia este bine încălzită (nu faceți saună în baie, dar să nu fie o cameră rece, neîncălzită, în care este evident frig). Aerul cald și umezeala subțiază mucusul și ajută la eliminarea acestuia, iar contactul cu apa le dă majorității copiilor o stare de bine (eu sincer de-abia aștept să îi pregătesc o baie lui Mircea atunci când este mârâit și iritabil). În cazul în care copiii au febră, sunt chiar recomandate băile călâi ca metodă fizică de reducere a temperaturii.
Sunt de evitat: schimbările bruște de temperatură între camera de baie și camera de somn.

Care este diferența dintre răceală și gripă?


Răceala este de multe ori confundată cu gripa și invers - sunt prima care recunoaște că până nu demult, nu eram foarte atentă la diferențele între răceală și gripă; după care am făcut primul copil, am trecut printr-o pandemie și, la un loc cu restul mamelor de pe Internet, am impresia că am primit un curs-fulger despre virusuri și bacterii pe care a trebuit să ni-l însușim rapid.

Răceala și gripa sunt amândouă infecții virale respiratorii, dar sunt cauzate de virusuri diferite. Gripa este provocată doar de 3 virusuri gripale, cu mai multe tulpini (virusurile gripale A, B și C), pe când răceala proate fi cauzată de aproximativ 200 de virusuri. Gripa începe brusc și violent, se manifestă intens (încă de la început te simți ”lovit de camion”) și poate duce la complicații severe (pneumonie, encefalopatie) în rândul persoanelor vulnerabile, nevaccinate (sugari, copii sub 5 ani, adulți peste 65 de ani, gravide, persoane cu boli cronice de tipul astm, cele cu boli de inimă, boli renale, diabet). Răceala începe mai blând, cu muci, dureri de gât și răgușeală. Gripa afectează nasul, gâtul și plămânii, iar răceala afectează gâtul și nasul.

Dacă ar fi să rețineți un singur lucru despre diferența între gripă și răceală, acesta ar fi că se deosebește de răceală printr-un set de simptome specifice, cunoscute sub acronimul F.A.C.T.S.:
Fever - febră.
Aches - durerile musculare specifice.
Chills - frisoane.
Tiredness - oboseală.
Sudden onset - debutul brusc.

Răcim mai des atunci când este frig afară?


”Pune ceva pe tine ca să nu răcești!” - să ridice mâna sus cine a auzit asta de zeci de mii de ori în copilărie. Avem tendința să credem, în mod eronat, că toamna, iarna și primăvara răcim mai des pentru că afară este mai frig - fals! De fapt, motivul pentru care oamenii răcesc mai des când este frig afară este pentru că toamna și iarna ei petrec mai mult timp în mediul interior, expuși la germenii din jur (apropo, virusurile se răspândesc mai ușor în aerul uscat din încpăerile încălzite, iar copiii petrec mai mult timp în colectivitate și între 4 pereți, în contact direct cu alte persoane).

Când administrăm antibiotic?


Ah, subiectul meu preferat! Nu de alta, dar zilnic îmi scriu mamele din comunitatea de pe Instagram să îmi povestească despre medici de familie sau pediatri care le-au recomandat antibiotice copiilor când aceștia sufereau de infecții virale, nu bacteriene. În mod interesant, la fel de mulți medici pediatri îmi scriu să îmi povestească despre presiunea pe care părinții o pun atunci când vin în cabinetele lor pentru a primi antibiotice.

Pe scurt, regula este următoarea: antibioticele se administrează în cazul infecțiilor bacteriene, însă cele mai frecvente boli ale copiilor sunt cauzate de infecțiile cu virusuri, care sunt imune la antibiotice - așa că mulți părinți ajung să ofere antibiotice complet degeaba și fără motiv.

De exemplu: când copiii suferă de o răceală sau gripă, antibioticele nu sunt eficiente, pentru că și răceala și gripa sunt cauzate de virusuri. Dar dacă cei mici suferă, pe lângă răceală, și de  o infecție bacteriană la nivelul urechii, atunci antibioticele sunt necesare. Ceea ce înseamnă că antibioticele trebuie administrate numai la recomandarea medicului, exact așa cum acesta a hotărât, în aceeași cantitate și la orele indicate de el - nu oferim antibiotice după ureche, nu îi dăm copilului antibioticele rămase în casă de la infecția trecută, pentru că ni se pare că simptomele seamănă, nu întrerupem tratamentul antibiotic doar pentru că ni se pare că simptomele au trecut după doar o zi sau două.

Din păcate, România este pe locul doi în UE în ceea ce privește utilizarea antibioticelor cu risc în spitale, cu aproape 20% peste media europeană. „Poate mai reducem şi noi prescripţiile mult prea entuziaste de antibiotic pentru orice copil răcit, cu febră... Antibioticele nu combat nici tusea, nu scad nici febra şi nici nu desfundă nasul în bolile virale atât de obişnuite acum în sezonul rece”, povestește Dr. Mihai Craiu, fondatorul platformei de educație în sănătate, Spitalul Virtual pentru Copii. ,,Părintele român ia decizii în fața unei amenințări plecând de la frică, nu de la beneficiile pe care le poate aduce un gest sau lipsa lui. Adică părinții folosesc antibioticele fără sfat medical, de frică. Acesta e un prim pilon. Al doilea pilon este că părinții români, și asta spune un articol foarte recent din pandemie, un articol publicat de colegii noștri de la Universitatea din Cluj, că 70% din părinții români au folosit automedicația la copiii lor fără sfat medical. De ce se întâmplă aceste două lucruri, de ce frica guvernează și de ce dăm medicamente deseori fără sfat medical? Aici sunt multe lucruri de discutat. Probabil că în unele scenarii este dificil accesul, adresabilitatea nu foarte grozavă către corpul medical și trebuie spus că ai noștri colegi medici de familie, care fac niște eforturi supraomenești ținând cont de media de vârstă a profesiei, sunt în zone rurale unde trebuia să iasă de mult la pensie medicul de familie și totuși rămân acolo cu comunitatea cu care a fost foarte multă vreme”, a punctat conf. dr. Mihai Craiu.

Cum desfundăm nasul bebelușului?


Recunosc, mai mult decât febra, infecțiile și orice boală, pe mine m-au speriat mucii lui Zeni, care s-au instalat rapid, la nici 3 săptămâni de viață (mulțumeeeesc, colectivitate). Și asta pentru că Mircea s-a autoînțărcat brusc la vârsta de 8 luni, când a avut primii lui muci (erau atât de mari și de greu de scos, încât a refuzat brusc sânul, nu a mai vrut să se chinuie cu trasul și povestea alăptării noastre s-a încheiat acolo). Așa că atunci când Zeni a început să se trezească din oră în oră din cauza secrețiilor nazale, am știut că trebuie să mă asigur că mucii ei nu vor interfera cu alăptarea exclusivă. Las aici ce facem noi în caz de nas foarte înfundat copii, remedii pentru nas înfundat la copii.

Băile de abur ajută pentru fluidificarea mucozităților. Pentru asta, porneam apa fierbinte la duș, așteptam până în camera de baie se făcea abur, apoi stăteam cu cea mică 5-10 minute în acel abur.

Aerul din casă este și el important pentru fluidificarea secrețiilor nazale (nu trebuie să fie foarte uscat, ci suficient de umed). Mulți părinți investesc într-un umidificator - noi am ezitat să facem această achiziție, dar la nevoie, am pus câte un vas cu apă pe caloriferul cald (nu e la fel de eficient, dar it gets the job done).

Toaleta nazală este foarte importantă - după cum îmi tot zice medicul pediatru, mucii trebuie să fie scoși, nu trebuie să rămână înăuntru. Pentru asta, folosim cu succes ser fiziologic și aspirator nazal cu aspirație bucală (există și variante electrice, și variante de aspiratoare nazale care se conectează la aspiratoarele din casă, dar ele trebuie folosite cu măsură, pentru că altfel putem provoca leziuni sau sângerări).

În ceea ce privește lavajul nazal, părerile sunt împărțite chiar și în rândul medicilor de familie sau pediatrilor. Unii îl recomandă cu multă convingere, pentru că în urma lavajului părinții reușesc să scoată din nasul copiilor o mulțime de secreții nazale (vă invit să încercați un search pe TikTok ca să vedeți cantitatea uriașă de muci ce ies din nările celor mici în timpul lavajului), alții dimpotrivă sunt împotriva lavajelor nazale făcute acasă, de părinți neexperimentați, și avertizeză că acestea pot duce la otite, sinuzite, rinite sau dureri de cap groaznice.

Noi încă nu ne-am încumetat să facem lavaj nazal la copii, însă dacă vă interesează să faceți așa ceva, vă sfătuiesc să cereți mai întâi părerea medicului pediatru (poate vă și arată cum se face în cabinet) și să testați întâi pe voi, adulții, ca să vedeți exact cât și cum trebuie să stați și să apăsați. De asemenea, pentru copii ar putea fi foarte folositoare seringi speciale pentru lavaj (au un cap moale, ca să prevină rănirea celor mici).

Cum evităm îmbolnăvirile în colectivitate?


Ca să încep cu o glumiță (cam nesărată, dacă aveți chiar acum copii bolnavi acasă, cum am avut și eu până recent), cel mai important este să acceptați că nu veți putea evita în totalitate îmbolnăvirile în colectivitate și că uneori, orice ați face și oricâtă grijă ați avea, copilul vostru pur și simplu va linge o bară de la leagăn pe care a lins-o, în prealabil, prietenul lui cel mai bun, și cu asta basta, bifăm o nouă boală. Însă iată ce putem face pentru a scădea cât mai mult incidența acestor boli de colectivitate:

1. Putem izola copilul la domiciliu la primele semne de boală (cu toții avem treabă, cu toții avem joburi, mulți dintre noi nu au ajutor de la bunici, bone sau vecini care pot veni să stea cu copiii și nu judec, înțeleg pe pielea mea cât de greu se lucrează de acasă cu un copil mic și bolnav, dar felul în care mulți părinți fentează triajul de la grădiniță este teribil de nedrept față de ceilalți copii, și față de programele ocupate ale părinților lor).

2. Putem apela la vaccinurile disponibile pe piață (noi îl vaccinăm pe Mircea anual, încă de când are 8 luni, cu vaccin antigripal pentru copii și ne-a prins foarte bine, gripă nu a făcut niciodată).

3. Putem alege o grădiniță unde suprafețele sunt igienizate frecvent, spațiile închise sunt aerisite, iar copiii își petrec mult timp afară, nu între patru pereți.

4. Putem învăța copilul regulile foarte importante de igienă, de care să ne ținem de fiecare dată, fără excepție: ne spălăm pe mâini înainte de masă, după ce folosim toaleta și după ce venim de afară, strănutăm sau tușim în cot sau în șervețel de unică folosință (depinde cât de mare este copilul), în niciun caz în mâini, ca apoi să întindem virușii pe toate lucrurile pe care le atingem.

5. Putem învăța copiii să nu bea sau să mănânce din aceeași veselă sau sticlă cu alți copii (good luck here, mie încă nu îmi iese acest punct, Mircea văd că adorăăăă să împartă sau să primească gustarele de la prietenii lui, i-am remarcat de multe ori mușcând din aceeași banană sau plimbând aceeași bucată de măr prin gură, unul după celălalt, viața mea).

De unde ne informăm corect despre virozele la copii?


Acesta este un punct sensibil pentru mine, fiindcă văd constant în online o mulțime de sfaturi (nu chiar pertinente) aruncate de persoane fără pregătire medială, farmaceutică sau fără capacitatea de a analiza în mod corect surse, studii și cercetări. Atunci când aveți o întrebare, cel mai bine ar fi să o adresați sau să căutați informații, în această ordine, la:

1. Medicul de familie sau pediatrul copiilor voștri.
2. Farmacistul din apropierea voastră, în care aveți încredere.
3. Conturi sau resurse online pentru părinți - există acum o mulțime de pagini de Facebook, grupuri, conturi de Instagram sau TikTok gestionate chiar de medici care conțin sfaturi corecte, pertinente și care sunt o sursă excelentă de informații, dar țineți cont și de faptul că acolo sunt de multe ori discutate situații generale și că acele informații nu vor ține loc de un consult medical.
4. În caz de urgență în afara orelor de program (este minunat să avem un pediatru sau un medic de familie care ne răspunde la telefon și WhatsApp, dar și doctorii au programul lor, nu mi se pare corect să îi apelăm vineri la ora 23), există 4 numere de telefon utile pentru părinți:
● PEDITEL (asistență pediatrică non-stop): 1791.
● ALOPEDI (call center pentru urgențe pediatrice): 0364 917.
● SERVICIUL TOXAPEL (asistență în cazul intoxicării unui copil): 021 210 61 83 sau 021 210 61 82.

Medicamentele homeopate funcționează?


O discuție inconfortabilă, care sigur va genera un val de comentarii supărate, dar trebuie să o zic, pentru că m-am săturat de medicii care prescriu homeopate și de farmaciile care vând niște zahăr diluat la prețuri astronomice.

Homeopatia (diferită de naturopatie sau de fitoterapie, deci nu vorbim de același lucru) se bazează pe o idee învechită din secolul 18 care susținea, pe scurt, că preparatele foarte diluate (foarte foarte FOARTE diluate) din extracte de plante și metale toxice pot fi folosite pentru tratarea bolilor. Toată ideea din spatele homeopatiei a venit din observațiile unui doctor german pe nume Samuel Hahnemann, care a observat că dozele mari din anumite extracte de plante aveau efecte adverse severe (migrene, frisoane, febră). Concluzia acestui doctor a fost că prin diluarea lor repetată, aceleași extracte puteau trata boli care produceau simptome similare.

Hai să explic ceva mai concret: Hahnemann experimenta cu chinină și a observat că aceasta produce simptome asemănătoare malariei, în anumite doze. Concluzia lui a fost că o diluție suficient de mare a unui extras de chinină… ar vindeca malaria. După care a mai tras și concluzia că ceea ce te face bolnav (sau dă simptomele bolii) te poate și vindeca dacă este diluat suficient.  Are sens oare ceea ce spunea acest doctor? Păi nu. Dar să-l înțelegem, trăia în anii 1700, medicina era foarte experimentală și făcută de multe ori după ureche. Are rost să îi validăm teorile și 300 de ani mai târziu? Nu.

Cercetările recente arată că homeopatia este inutilă în tratarea oricărei boli și că medicamentele homeopate sunt la fel de eficiente ca tratamentele placebo. Profesorul Paul Glasziou, de la Universitatea australienă Bond, a condus o amplă cercetare care a studiat rezultatele a 176 de studii despre tratamentele homeopate şi rezultatele înregistrate de acestea. În niciunul dintre cazuri nu a fost dovedită eficacitatea tratamentelor homeopatice - mai multe detalii despre cercetarea profesorului Glasziou aici.

Vaccinăm sau nu copiii?

Mi-am vaccinat ambii copiil pentru că este responsabilitatea mea ca părinte să fac tot ce este omenește posibil ca să îi protejez. Când vine vorba despre sănătatea copiilor mei, nu merg la risc, nu mă joc și nu îmi iau informațiile de pe site-uri obscure sau de pe grupuri de mame în care se recomandă uleiuri esențiale și mămăligi vârtoase. Când vine vorba despre sănătatea copiilori mei, nu cer sfatul vecinei, prietenei, mătușii sau bloggeriței pe care o urmăresc fiindcă îmi plac hainele de lână pe care le cumpără bebelușului său. Când vine vorba despre sănătatea copilului meu, merg la sigur și la sursă: medici și Organizația Mondială a Sănătății.

Mi-am vaccinat ambii copii pentru că este responsabilitatea mea ca cetățean să fac tot ce este omenește posibil ca să protejez oamenii din jurul meu. Decizia de a nu vaccina nu mă afectează doar pe mine și pe copiii mei, ci întreaga comunitate a cărei imunitate scade cu fiecare membru neimunizat. Așa cum nu vreau să îmi am pe conștiință copilul, nu vreau să-i am pe conștiință nici pe ai voștri, pe femeile însărcinate, bătrânii sau bolnavii din jurul meu care au dreptul la o comunitate atentă cu sistemul lor imunitar slăbit.

Și mi-am vaccinat ambii copii pentru că este responsabilitatea mea ca om să fac tot ce este omenește posibil ca să am o viață fericită, împlinită, împăcată, lipsită de dubii. Nu mai vreau traume, depresii, șocuri, nu mulțumesc, am avut destule; nu vreau să stau și să mă întreb vreodată, frângându-mi degetele lângă un pat de spital, cum ar fi fost dacă l-aș fi vaccinat; nu vreau să fiu nevoită să mă învinovățesc pentru suferința copilului meu. Și chiar dacă știu că o să mai trecem prin greutăți pe care nu le putem controla, măcar să știu că ceea ce a ținut de mine, ceea ce am putut controla, am făcut.

Vaccinarea este singura măsură eficientă și sigură de prevenire a unor boli care, departe de a fi niște simple și inofensive ”boli ale copilăriei”, pot lua forme grave; uneori mutilează pe viață; alteori ucid. Este absurd și inadmisibil ca în 2023, când avem atâta informație la un click distanță, când lansăm rachete în spațiu și ne bucurăm de chirurgie robotică, să mai existe copii care mor de boli care ar fi trebuit de mult eradicate în Europa. Este absurd și inadmisibil ca în 2023 să mai existe părinți care își mai asuma acest risc. Prin vaccinare, se previn deja 2-3 milioane de decese pe an – și s-ar mai putea preveni încă 1.5 milioane dacă s-ar ameliora sfera de acoperire la nivel global a vaccinării. Nu o zic eu, a zis-o Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, pe 12 septembrie 2019, la primul Summit Mondial Privind Vaccinarea. Atâtea vieți câștigate prin vaccinare!

Ne aflăm într-un moment critic: rujeola revine puternic, iar 1 din 10 copii nu profită încă de vaccinurile esențiale ale copilăriei. În ultimii 3 ani, 7 țări, dintre care 4 din regiunea europeană, și-au pierdut statutul de eliminare a rujeolei. Există lacune în ceea ce privește rata de vaccinare, inclusiv în rândul adolescenților și al adulților care nu au fost niciodată vaccinați complet (potrivit discuțiilor din deschiderea Summitului Privind Vaccinarea).

Așa că îmi doresc mult să vă conving nu să vă vaccinați copiii (nu eu trebuie să vă conving de acest lucru), ci să fiți responsabili, să vă informați pe subiect, din surse sigure și serioase. Să gândiți critic. Să vă întrebați medicul despre vaccinuri și să aveți încredere în ce vă spune – iar dacă nu aveți încredere în doctorul vostru, să plecați de la el și să căutați un medic bun, pe mâna căruia să vă lăsați.

Timpul care le vindecă pe toate.

E greu să ai grijă de copii mici și să treci cu ei prin viroze, răceli, gripe, boli ale copilăriei, tratamente și internări. E greu să ai copilul mare în colectivitate și să stai veșnic cu spaima crocobaurilor pe care îi aduce copilului mic. E greu să te internezi într-un spital de copii din sistemul românesc, când opțiunile private sunt exorbitant de scumpe, iar în cele de stat mamele trebuie să-și păzească copii de pe un scaun metalic sau din lemn, pentru că paturi pentru părinți nu există.

Acest articol este un îndemn către a vă informa. Către a căuta resurse corecte și concrete, și de a vă pune încrederea într-un medic de familie sau pediatru bun. Către a nu duce copilul la medic pentru absolut fiecare muc răzleț, dar către a nu ne culca pe o ureche și a trece din răceală în răceală fără investigații suplimentare, pentru că pot apărea complicații. De a folosi medicamentele corect și de a încerca tratamentele naturiste fără a elimina prescripțiile alopate. De a respecta regulile de igienă fără a ne închide copilul într-un bol de sticlă. Dar mai ales, de a accepta că sistemul lor imunitar se dezvoltă și devine din ce în ce mai experimentat pe măsură ce acești copii ai noștri cresc, explorează și descoperă lumea din jurul lor.

Acest articol a fost scris de Cătălina Bucur, în cadrul campaniei Educația Contează, o campanie prin intermediul căreia Micostore își dorește să aducă în prim plan necesitatea unei informări corecte în rândul părinților. Pe Cătălina o puteți urmări pe instagram sau puteți afla mai multe informații despre ea pe blogul ei.


 

Suport clienti Luni - Vineri: 09:00 - 17:00

0749233449 contact@micostore.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!