Există limbajele specifice fiecărei culturi, limbaje pe care cu toții le vorbim și există JOACA – limbajul copiilor.
Joaca este modul prin care copiii se exprimă, descoperă, explorează, testează lumea din jur și totodată, maniera prin care se simt înteleși, ascultați, văzuți, însoțiți și sprijiniți. Joacă e și semn de sănătate – nu doar fizică, ci și emoțională. Prin joacă copiii își pun în scenă trăiri, gânduri, senzații, cu o naturalețe care are putere vindecătoare atât timp cât le suntem alături și îi susținem.  Cu toate acestea, sunt sigură că uneori îți trec prin minte gânduri precum “asta e o joacă fără sens”, “oare cât va mai dura joaca asta?!”, așteptând cu nerăbdare vârsta la care “copilul o să învețe pe bune”.

Te invit să fii alături de mine în rândurile ce urmează pentru a înțelege mai bine joaca, jocul, jocurile și importanța acestora în viețile noastre.
 

Care sunt avantajele jocurilor pentru dezvoltarea copiilor?

Pentru copil, joaca e sufletul învățării și motorul dezvoltării cognitive, emoționale, sociale și fizice. O mulțime de cercetări demonstrează că în timpul jocului copiii își pot extinde limbajul expresiv, își pot dezvolta gândirea logico – matematică (prin jocurile în care construiesc), creativitatea (prin activitățile artistice), abilitățile sociale precum inițiativa și cooperarea (în jocurile de echipă sau cele care presupun reguli), își dezvoltă coordonarea motrică și un corp puternic (prin jocuri ce implică corpul și demonstrarea forței fizice). 

Jocul permite copiilor să creeze și să exploreze o lume pe care o pot stăpâni, cucerindu-și temerile în timp ce joacă roluri de adulți sau se prefac că iau parte la activități peste nivelul lor de dezvoltare, jocuri pe care e musai să nu le oprim spunându-le că nu sunt potrivite pentru ei. Pe măsură ce învață că lumea e un loc în care își pot găsi sensul - în primă fază prin joaca acceptată de către ceilalți, jocul îi ajută pe copii să dezvolte noi competențe care duc la creșterea încrederii și a rezilienței de care vor avea nevoie pentru a face față provocărilor viitoare.

Jocul nedirijat le permite copiilor să învețe cum să lucreze în grup, să împartă, să negocieze, să rezolve conflicte și să-și susțină opinia. Când adulții permit ca jocul să fie dirijat de copii, aceștia exersează abilitățile de luare a deciziilor, își găsesc și construiesc propriul ritm (abilitate atât de necesară la vârsta adultă), își descoperă propriile interese și în cele din urmă, încep să urmeze pasiunile pe care le-au descoperit (pentru că da, jocul ne ajută să descoperim la ce se pricepe cel mic).



De cele mai multe ori, joaca ne implică și pe noi, adulții, dar atunci când o dirijăm, copiii acceptă regulile și preocupările noastre și astfel se pierd unele dintre beneficiile pe care le oferă joaca. Așadar, vă provoc ca atunci când cel mic inițiază un joc, să încercați să vedeți activitatea prin ochii copilului. Lăsați-l să vă ghideze, căci el știe foarte bine care îi sunt nevoile, voi trebuie doar să vă dați voie să fiți prezenți. Nu odată am observat cum, prin joaca sa, copilul încearcă să-l ajute pe părinte să fie în contact cu momentul prezent, cu clipa de aici și acum, cu el însuși. Toate acestea ajută la construirea unor relații de durată. De ce? Atunci când ne dăm voie să privim lumea prin ochi de copil, învățăm să comunicăm mai eficient cu acesta. Ca prin minune, parcă de-o dată experimentăm blândețea autentică, iar controlul și autoritatea dispar ca și cum n-ar fi fost parte din viețile noastre.

Jocul ajută și atunci când copilul e mai închis în sine și are dificultăți de a se exprima. Jocul oferă ocazii ca cei mici să-și exprime părerile, experiențele și mai ales frustrările.         
 Așadar, data viitoare când îl vezi pe copil jucându-se, amintește-ți că în acele momente, oricât de ciudat ți s-ar părea jocul, acesta își dezvoltă de fapt o serie de abilități esențiale pentru el și comunitatea sa.
 

Cum pot transforma jocurile într-o activitate de învățare pentru copilul meu? 

Pe măsură ce ne pregătim copiii pentru viitor, nu putem ști cu exactitate care sunt abilitățile de care aceștia vor avea nevoie. Acum repetă în gând propoziția asta și observă-ți trăirile. Ce simți: neliniște, teamă sau încredere? Dacă au apărut temeri și neliniște, e bine să știi că ele ne fac vulnerabili la credința că dacă cel mic va avea experiențe de învățare dirijate, dacă se va juca mai puțin așa cum vrea el sau dacă se va juca cu sens, va învăța mai multe și va avea mai multe șanse în viitor. Ceea ce este FALS.  

Nu trebuie să transformi jocul într-o activitate de învățare pentru că jocul, prin natura sa, oferă asta copilului tău. Joaca, fiind limbajul principal al copilului, este modul natural în care acesta descoperă lumea înconjurătoare, testează ipoteze precum “ce se întâmplă dacă fac asta?”, învață și observă de la ceilalți despre sine însuși și despre mediul său. Iar jocurile libere, nedirijate sau cele gândite special în această direcție îi pot fi o bună companie copilului. Fie că e vorba de De-a v-ați ascunselea, de Baba-oarbă, de jocuri de construit, jocuri de inventive, puzzle-uri sau jocuri de rol, fiecare joc, atât timp cât este condus de către copil și de propria sa imaginație, îl sprijină în dezvoltarea lui. Ceea ce e o veste bună, așa-i? Un efort în minus pentru tine!



Dacă, totuși, această întrebare apare în mintea ta în diferite forme, e bine să înțelegi și să definești care este rolul tău în joacă copilului și când să-ti lași gândurile și îngrijorările de-o parte. Repetă după mine: ca părinte, nu sunt profesor al copilului. Cu tine, copilul învață cum SĂ FIE, la școală învață cum SĂ FACĂ. Acest “a fi” include încrederea în sine și în ceilalți, o conexiune profundă și o grijă față de ceilalți și de sine însuși. Acest “A FI”oferă dragostea, siguranța și securitatea de care cel mic are nevoie pentru a se dezvolta armonios. În plus, pentru a fi rezistent, pentru a rămâne optimist și pentru a se putea descurca cu adversitățile vieții, are nevoie să-și dezvolte trăsăturile de caracter esențiale precum onestitate, generozitate, decență, tenacitate și compasiune. Iar toate acestea se dobândesc într-o casă în care părinții și copiii au timp să fie împreună, să se joace și să se simtă bine.

Nu trebuie să planifici ceva anume, să te străduiești să faci tot felul de activități, să-l distrezi pe copil pentru că se plictisește repede. Dă-ti timp și dați-vă timp să fiți, să stați, să vă jucați, dar și să vă plictisiți împreună. Multe studii arată că datorită ritmului alert al vieții, putem cădea în capcana acestuia inclusiv acasă, simțind nevoia să planificăm totul. Cu toate intențiile bune, asta ajunge să ne sufoce, să ne îndepărteze de la noi înșine și de la copil, să ne dezechipeze de competențe emoționale esențiale.
 

Jocurile video pot fi benefice pentru copii?

DA! Într-un joc video, copiii au mai multe ocazii de a avea inițiativă și de a fi independenți. Jocurile video presupun activitate și acțiune, o astfel de participare antrenând diverse funcții cognitive, care sunt interconectate cu imaginația - una dintre caracteristicile esențiale ale vârstei preșcolare. Un studiu din 2022 arată că nu există o relație negativă între imaginație și timpul petrecut de preșcolari jucând jocuri video. Ce contează este mai degrabă cu cine se joacă copiii – cei care se joacă cu frați, colegi sau prieteni au scoruri mai mari ale imaginației decât cei care se joacă singuri sau cu un adult.
                                                    
Un alt studiu efectuat pe 2000 de copiii cu vârste între 9 și 10 ani a arătat că cei care joacă jocuri video 3 sau mai multe ore pe zi au fost mai rapizi și mai preciși în sarcini cognitive decât cei care nu s-au jucat niciodată. Copiii care se joacă jocuri video au o activitate cerebrală mai mare în regiunile creierului asociate cu atenția și cu memoria decât cei care nu s-au jucat niciodată. Explicația poate fi că jocurile video presupun sarcini care antrenează controlul impulsurilor și memoria, care pot fi solicitante din punct de vedere cognitiv și care pot duce la îmbunătățirea performanței la sarcinile conexe.                                               

               
Probabil vă întrebați dacă există și efecte secundare. Ei bine, deși copiii care au jucat jocuri video au obținut scoruri mai mari la probleme de atenție, simptome de depresie și ADHD comparativ cu cei care nu au jucat jocuri video, cercetătorii au descoperit că aceste scorurile nu au semnificație clinică, adică nu sunt problematice.

Cercetările afirmă că e posibil să existe un timp optim de petrecut jucând jocuri video care crește nivelul de imaginație, în timp ce lipsa completă a gadget-urilor sau timpul excesiv de joacă online va reduce scorul de creativitate la preșcolari. American Academy of Pediatrics recomandă nu mai mult de 1h/zi în zilele de școală și 2h/zi în vacanțe pentru copiii peste 6 ani, și 30 minute pentru cei sub 6 ani.

Așadar, atunci când vine vorba de joacă și jocuri, echilibrul este cel mai important.Asta poate presupune perioade în care testați, încercați, aplicați, vedeți ce merge pentru copil și ce nu. Ce e important e ca joaca, în toate formele ei, să existe în viețile copiilor și de preferat și în ale adulților.


Acest articol a fost scris de Mirona Păun, în cadrul campaniei Educația Contează, o campanie prin intermediul căreia Micostore își dorește să aducă în prim plan necesitatea unei informări corecte în rândul părinților.

Mirona Păun este psihoterapeut și psiholog clinician cu specializare în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, adolescentului și familiei, autor de cărți pentru copii, creator de conținut, și fondatorul programului de educație emoțională Tzitzi-Poc. Are experiență de 18 ani în lucrul cu copiii în domenii diverse, având perspective multiple asupra dezvoltării și evoluției copilului în toate sistemele sale: familial, social și educațional.

Referințe:
Video gaming may be associated with better cognitive performance in children | National Institute on Drug Abuse. (2022, October 24). National Institute on Drug Abuse. https://nida.nih.gov/news-events/news-releases/2022/10/video-gaming-may-be-associated-with-better-cognitive-performance-in-children
Bukhalenkova, D., & Almazova, O. (2023, April 24). Active screen time and imagination in 5–6-years-old children. Frontiers. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2023.1197540
Jing, Ye, Kirkorian, & Mares. (2023). Screen media exposure and young children’s vocabulary learning and development: A meta-analysis. Retrieved June 23, 2023, from https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/cdev.13927
Belova, E.S. & Shumakova, N.B. (2022). Features of the use of digital devices as components of a family microenvironment for the cognitive development of older preschoolers. Presch. Educ. Today 6, 42-53
Bertolini, R. & Nissim, S. (2002). Video games and children’s imagination. J. Child Psychother. 28, 305-325. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/0075417021000022667
Brito, R. & Dias, P. (2020)“Which apps are good for my children?”: How the parents of young children select apps. ScienceDirect. https://doi.org/10.1016/j.ijcci.2020.100188