Cum doarme un bebeluș?

Somnul copiilor este activitatea care îi ia prin surprindere cel mai frecvent pe părinți. Deși toți știm că bebelușii dorm mai mult decât adulții, că dorm mult și ziua, prea puțini dintre noi știm cât efort necesită, de cele mai multe ori, susținerea acestui somn.

Avem impresia că somnul pentru bebeluși se întâmplă natural, după un program pe care îl știe instinctiv copilul și că ei adorm și se trezesc exact ca în filme.

Somnul, în primele săptămâni după naștere, este un somn mult mai superficial, de tranziție, de la starea de somn din uter, la somnul normal al copilului și adultului. Dincolo de asta, temperamentul fiecărui copil în parte dictează felul în care reacționează la lumea extrauterină. Practic, această perioadă este una de acomodare.

De ce anume depinde somnul unui bebeluș?

Principalele elemente de care depinde somnul copilului (și al nostru, al tuturor) sunt:

• ritmul circadian (cortizol, melatonină, temperatură și presiunea somnului)

• activitatea din perioadele de veghe

• starea fizică sau psihică a copilului

Ritmul circadian începe să devină funcțional abia în jurul vârstei de 4 luni ale bebelușului născut la termen și se maturizează undeva după vârsta de 1 an. Până atunci, este foarte important ca noi să susținem dezvoltarea sa prin crearea unei rutine de somn, prin expunerea la lumină dimineața și reducerea luminozității seara, printr-o temperatură a mediului de somn mai scăzută noaptea și prin activitate suficientă în timpul perioadelor de veghe.

Perioadele de veghe sunt perioadele cât reușește copilașul să stea treaz. Acestea se schimbă foarte mult de la o vârstă la alta și variază foarte mult de la un bebeluș la altul în funcție de temperament. La vârsta de 0-1 luni un bebeluș are o perioadă de maxim 30-60 de minute în care rezistă să stea treaz, iar un bebeluș de 9 luni poate rezista și până la 4 ore perioadă de veghe.

Este foarte important ca atunci când bebelușul este treaz să aibă parte de stimularea senzorială de care are nevoie, corespunzătoare vârstei sale. Aceasta va acumula acea „oboseală bună”, adică presiune de somn după care are șansele cele mai mari să poată susține un somn adânc.

Starea fizică sau psihică a copilului se referă la starea de bine generală a copilului. În perioada post-partum și, uneori, chiar până după vârsta de 1 an, corpul și mintea copiilor suferă multe tranziții, acomodări și etape în dezvoltare. Așadar, somnul poate fi mult perturbat de fiecare dintre aceste lucruri. Cât timp nu se simte bine, un copil nici nu poate dormi bine.

Cât ar trebui să doarmă un bebeluș sau un copil?

Atunci când ne gândim la un program de somn și la necesarul de somn al unui copil, primul lucru la care trebuie să ne uităm este recomandarea generală pentru durata somnurilor pe 24h.

Recomandările National Sleep Foundation menționează că aceste intervale pot fi modificate cu o oră în plus sau în minus în funcție de fiecare copil și preferințele sale. Este indicat să urmărim acest număr de ore în funcție de vârstă, însă trebuie să înțelegem că o durată sănătoasă a somnului poate varia mult între copii sau de la o zi la alta și că nevoia de somn se modifică pe măsură ce copiii cresc.

·        Nou-născuți și bebeluși mici (0-3 luni): 14-17 ore de somn pe zi

·        Bebeluși între 4-12 luni: 12-15 ore de somn pe zi

·        Copii între 1-3 ani: 11-14 ore de somn pe zi

·        Preșcolari (4-6 ani): 10-13 ore de somn pe zi

Aceste norme de somn sunt orientative și trebuie să fie mereu corelate cu preferințele pe care le observăm la copiii noștri. De exemplu, un bebeluș de 6 luni cu temperament energic va dormi undeva la 13-14 ore pe zi, împărțit în 11-12 ore de somn pe noapte și 2-3 ore de somn de zi; un bebeluș de 6 luni cu temperament angelic sau „ca la carte” poate dormi 14-15 ore în 24h, cu 11-12 ore de somn pe noapte și 3-4 ore de somn de zi.

După vârsta de 3-4 luni, putem începe să insistăm (și să și reușim, adică) asupra unui program de somn. Prioritatea numărul 1 este să construim un somn de noapte cât mai consolidat și potrivit nevoilor copilului nostru. Așadar, orele de somn de zi vor trebui limitate astfel încât să nu intervină și să încurce orele de somn de noapte sau adâncimea somnului de noapte. Exemplu: un copil de 18 luni are un necesar de 11 ore de somn noaptea și 2 ore de somn ziua. Dacă doarme ziua mai mult de 2 ore, se va scurta somnul de noapte la 9-10 ore, având, cel mai probabil și o oră de adormire târzie.

Teoretic, după vârsta de 3 ani se consideră că un copil poate să renunțe la somnul de prânz. Există destul de multă variabilitate și în acest caz, acest lucru ținând mult de temperamentul copilului și nevoia sa de somn pe 24 de ore.

De cât somn au nevoie bebelușii prematuri?

Numărul exact de ore în plus de somn pe care îl au prematurii este dat de vârsta la care s-au născut și de starea lor de sănătate la naștere. Lucrul cert este că au nevoie de mai mult somn decât copii născuți la termen. Este foarte des întâlnită situația în care nou-născuții prematuri petrec aproximativ 90% din timp dormind, iar somnul lor nu este unul la fel de consistent.

O dată cu trecerea timpului și cu apropierea de vârsta de 1 an, tiparele de somn ale copiilor prematuri sunt aproape ca cele ale copiilor născuți la termen.

Ce poate perturba somnul unui copil?

Cel mai important motiv pentru care nou-născuții nu dorm regulat sau după un program anume este pentru că la ei încă nu există acel ritm circadian pe care noi, adulții, îl avem. Dacă nu există un ceas intern care să dicteze totul, eforturile noastre de a crea un program pot să nu funcționeze foarte bine până când nu avem parte și de această capacitate a creierului de a dicta un ritm zi-noapte.

Dincolo de absența sau funcționarea incompletă a ritmului circadian, multe din aceste perturbări ale somnului sunt temporare și sunt cauzate de evenimente ocazionale: răceli, schimbări în rutină, schimbări ale mediului, probleme digestive sau alte probleme medicale. Unele perturbări pot dura mai mult decât câteva zile, pot să se manifeste ciclic și, aici, desigur, mă refer la erupțiile dentare, la achiziții fizice și la salturile mentale.

Aceste perturbări le găsiți cel mai frecvent sub denumirea de regresie a somnului.

Ce este regresia somnului?

Regresia de somn este acea perioadă în care copiii prezintă schimbări (în sensul că dorm mai întrerupt, adormi mai dificil) în modul lor obișnuit de a dormi. Foarte frecvent întâlnesc această idee cum că regresia de somn este un eveniment de sine stătător, ca un diagnostic sau ca o entitate în dezvoltarea copiilor. Adevărul este că regresiile de somn sunt un simptom.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când tiparul de somn regresează, ceva se întâmplă în organismul copiilor: colici, alergii, intoleranțe, reflux gastro-esofagian, salturi mentale, achiziții motorii, puseuri de creștere, anxietatea de separare, răceli, schimbări de mediu sau rutină, etc.

Somnul regresează pentru că se întâmplă ceva cu copilul sau în organismul acestuia. Așadar, ori de câte ori simțiți că somnul nu mai este la fel și totul devine foarte greu, încercați să vă studiați puțin copilașul și să găsiți cauza:

• Copilul nu doarme și plânge vizibil afectat, necăjit și are o față suferindă: colici, reflux gastro-esofagian, alergii, intoleranțe digestive, dermatită, infecții, fren restrictive, erupții dentare, puseuri de creștere, anxietate de separare, schimbarea de mediu, schimbări în familie;

• Copilul nu doarme și poate plânge, însă este curios de joacă și energic: salturi mentale, achiziții motorii, FOMO, entuziasm situațional.

Fiecare dintre aceste situații are o rezolvare proprie și este important să nu ne concentrăm doar asupra simptomelor, ci și asupra CAUZEI.

Cum adormim un copil și ce sunt asocierile de somn?

Asocierile de somn sunt acele elemente care ajută copilașii să adoarmă mai ușor. Ele apar ca răspuns la nevoia copiilor de siguranță. Practic, asocierile de somn sunt niște mecanisme pe care copiii le învață și prin a căror repetiție se creează o rutină, rutină care aduce sentimentul de siguranță.

Vreau să lămuresc asta de la început, nu există asocieri bune sau rele. Există asocieri care funcționează pentru noi ca părinți sau ca familie, există asocieri care sunt sau devin mult prea greu de susținut. Ele nu ne vor face copiii mai dependenți de noi decât simt ei nevoia natural să fie și nici nu îi vor ține legați de noi până la majorat.

Există această convingere, de cele mai multe ori greșită, cum că noi ne învățăm prost copiii cu asocieri ce ne sunt ușor de gestionat la început, apoi devin greu de susținut pe termen lung. Adevărul este, însă, că aproape întotdeauna ajungem la asocieri mai greu de gestionat tocmai pentru că bebelușul nostru nu răspunde la variantele mai simple.

Dr. Sears descrie în cartea sa 2 tipuri de asocieri: primare și adiționale.

• Asocieri primare: adormirea la sân, adormirea lângă părinte, aadormirea prin legănare, prin plimbare, adormirea în sistem de purtare, adormirea pe părinte, adormirea independentă.

• Asocieri adiționale: muzica, lumina sau întuneric, sunetele able, mângâiat, șș-it, supt, masaj, mirosul mamei, povești/citit, jucărie de atașament, ușoare bătăi pe spate.

Oricât ați evita, cu siguranță copilul vostru își va face anumite obiceiuri și asocieri de somn care să-l ajute să adoarmă mai ușor. Chiar și copilașii care adorm independent au câteva mici tabieturi pe care le fac înainte de adormire. Dacă vă gândiți bine, până și noi adulții le avem.

Totuși, când oricare din asocierile acestea devin prea solicitante și obositoare, poate fi semn că este vremea să faceți ceva schimbări. Sfatul meu este să nu amânați aceste schimbări până în ultimul moment pentru a avea suficient timp și răbdare să faceți lucrurile blând și în ritmul vostru ca familie.

 

Ce este consultanța în somnul copiilor? 

 

Consultanța în somnul copiilor este un domeniu care îmbină noțiuni medicale, psihologice și educative, iar scopul acesteia este să ajute părinții să gestioneze somnul fragmentat al bebelușilor într-un mod cât mai benefic atât pentru copil, cât și pentru adult. 

 

Pentru a scăpa de stresul intitulat „copilul meu nu doarme bine”, este necesar să înțelegem care este neurobiologia somnului copiilor. Trăim într-o societate care pune eticheta de „problemă” unor lucruri absolut fiziologice (cum ar fi micro-trezirile bebelușilor sau adormirea la sân) și ne trezim, astfel, că ne facem singuri griji cu privire la lucruri pe care, altfel, le-am gestiona mult mai calmi. Consultanța în somnul copiilor vine să lămurească astfel de situații. 

Dincolo de aceste elemente, atunci când există probleme medicale sau se depășește limita acestor noțiuni, consultantul în somn trebuie să redirecționeze familia spre un medic sau un psiholog pentru investigații și evaluări suplimentare. 

 

Cum dorm bebelușii și cum evoluează somnul lor în timp ne ajută să fim prevăzători și să evităm eventualele nopți nedormite și stresul asociat lor. O bază sănătoasă de odihnă de la început va ajuta la obținerea echilibrului în dezvoltarea conștientă a bebelușului tău.

Elementul cel mai important pentru împrietenirea copiilor cu ideea de somn este conectarea cu noi în timpul rutinei dinainte de adormire și tot mesajul pe care noi li-l transmitem atunci când vine vorba de somn.

Acest articol a fost scris de catre Madalina Brencus, în cadrul campaniei inițiate de Micostore, intitulata Educatia conteaza. O campanie prin care ne dorim sa oferim informatii utile parintilor.  Pe Madalina o puteti gasi pe conturile de social media:
https://www.instagram.com/povesteauneighindute
https://www.facebook.com/povesteauneighindute
https://www.povesteauneighindute.com/