Spațiul în care un părinte alege să aibă toată încrederea spre a-și lăsa copilul la grădiniță timp de 4-7-8 ore pe zi, uneori poate reprezenta un adevărat PERICOL pentru dezvoltarea emoțională și psihică a celui mic.

Din păcate, indiferent că vorbim despre grădinițe private sau de stat, acestea pot avea în subordine personal care abuzează copiii ca metodă de disciplină. Până ajunge să se reglementeze această realitate cruntă și nedreaptă pentru micii omuleți în formare, nu ne rămâne de făcut nouă, părinților, decât să ne informăm, să alegem cu mare atenție grădinița și ulterior, cu și mai mare atenție să îl urmărim pe cel mic.

Acest articol nu este menit să inducă stres și panică suplimentară în rândul părinților, ci are rolul de a oferi informațiile de care personal, aș fi avut atât de multă nevoie înainte să îmi înscriu primul copil la grădiniță.
 

I. Care sunt principalele aspecte de care să ții cont în alegerea grădinițelor?

1. Curriculum și abordare educațională: Pune intrebări reprezentatului grădiniței legat de activitățile pe care le urmează copiii, stilul de abordare atunci când un copil nu cooperează, stilul de abordare a somnului (modalități de adormire, conduita în cazul în care un copil deranjează), modul în care sunt setate și impuse limitele, modul de abordare a procesului de tranziție în renunțarea la scutece, cum sunt gestionate conflictele între copii.

2. Comunicarea și implicarea părinților: Explorează modul în care grădinița comunică și colaborează cu părinții. O bună comunicare și implicare a părinților pot contribui la succesul integrării și satisfacția copilului în cadrul grădiniței.

3. Acomodarea: Întreabă care este abordarea în cadrul procesului de acomodare la grădinița.

4. Program și alimentație: Asigură-te că programul și meniul este compatibil cu necesitățile copilului și nevoile nutritive. Solicită un exemplu de meniu pe o săptămână sau pe 2-3 zile pentru a-ți forma o idee şi să ţi sedescrie cum arată activitățile unei zile obișnuite la grădiniță de la predare la preluare.”

5. Experiența personalului: Verifică care este pregătirea, calificările personalului, pentru a te asigura că cel mic ajunge să fie gestionat de persoane instruite și pregătite în acest domeniu.
(menționez acest aspect deosebit de important, deoarece există cazuri de grădinițe care oferă educație copiilor fără pregătire în prealabil)

6. Mediu: Vizitează grădinița înainte pentru a te asigura că spațiile sunt curate și sigure pentru copii.

7. Activități opționale/extracurriculare: Verifică dacă grădinița oferă activități suplimentare care sprijină dezvoltarea copiilor. (sport, muzică, artă etc.)

8. Costuri:Asigură-te că taxa/lună a grădiniței și eventualele taxe pentru activități suplimentare (dacă se percep) se încadrează în bugetul familiei.

9. Recenzii: CAUTĂ să afli care a fost părerea și experiența altor copii/părinți cu grădinița respectivă.

10. NU UITA DE INTUIȚIE! Dacă instinctul îți spune că nu este o alegere bună, cel mai probabil...nu este o alegere bună. Important este să te simți încrezător și confortabil și tu ca părinte în legătură cu locul unde se află copilul.



Un alt aspect la care recomand atenție maximă este transparența personalului, care atunci când este prezentă, aduce numeroase beneficii cum ar fi:

· confort, încredere pentru părinți în legătură cu îngrijirea și educația micuților
· primirea de informații adecvate referitoare la activități, evenimente, progresele copilului
· formarea unui parteneriat constructiv între părinți și personal, care contribuie la susținerea dezvoltării copiilor.

Prezența/absența camerelor de filmat în grădiniță este un criteriu după care un număr mare de părinți aleg să aleagă locul unde își lasă copiii. Contribuie la consolidarea unei încrederi mai mari a părinților în ceea ce privește îngrijirea celor mici, iar înregistrările se pot vedea fie de către personal sau de către părinți în funcție de politica fiecărei instituții.

Totuși o informare amănunțită în legătură cu grădinița, nu ne poate garanta că personalul nu exercită o formă sau alta de abuz asupra copiilor, prin urmare, e necesar să fim vigilenți în legătură cu tipurile de abuz și semnele prin care copilul ne arată că nu este tratat corespunzător.
 

II. Care sunt tipurile de abuz de la grădiniță?

Principalele tipuri de abuz în grădinițe sunt de tip:

1. Fizic: bruscare, palmă la fund, lovituri cu diferite obiecte, tras de urechi, tras de păr, scuturat etc.
2. Emoțional: se referă la tratarea abuzivă a copilului, PRIN: umilire, critici constante, manipulare emoțională, izolarea socială, etichete negative.
3. Verbal: insulte, amenințări.
4. Neglijență (emoțională sau fizică): poate include lipsa de hrănire adecvată, îmbrăcăminte inadecvată sau igienă necorespunzătoare.
Neglijarea emoțională poate implica lipsa de atenție, afecțiune și sprijin emoțional din partea adulților responsabili.



Din păcate, abuzul la grădiniță poate să rămână nedescoperit o perioadă lungă de timp, din diferite motive precum:

· dificultățile copiilor mici în ceea ce privește comunicarea
· nu înțeleg că ceea ce se întâmplă e greșit
· le e frică sau rușine să povestească
· pot fi manipulați prin amenințări de către agresor spre a-i împiedica să povestească
· unele forme de abuz pot fi greu de detectat
· părinții pot avea rețineri de teamă/jenă de a raporta abuzul
· negarea, minimalizarea sau tolerarea abuzului de către personal/părinți
 

III. Cum recunosti semnele de abuz asupra copiilor?

Având în vedere că la vârste mici mulți dintre copilași nu reușesc să comunice eficient, există unele semne care ar putea sugera că cel mic nu are tocmai o experiență plăcută la grădiniță.

1. Schimbări bruște de comportament: anxietate, agresivitate, devine mai retras.
2. Regresie în dezvoltare: copilul începe să revină la comportamente pe care le-a depășit anterior (regresii în limbaj, începe să urineze în pat sau pe el) ca reacție la stres și anxietate cauzată de abuz.
3. Răniri inexplicabile pe corp.
4. Teamă, îngrijorare excesivă legată de mersul la grădiniță.
5. Schimbări neobișnuite în comportamentul alimentar sau de somn: pierderea apetitului, tulburări de somn (vise, coșmaruri)
6. Evită să discute despre activitățile de la grădiniță sau povestește aspecte în contradictoriu.


 

IV. Care sunt consecintele abuzului asupra copiilor?

Abuzul emoțional duce la:
· scăderea stimei de sine
· probleme de comportament (retreagerea socială, agresivitate, comportamente antisociale)
· tulburări emoționale (anxietate, frică, depresie, sentiment de neputință)
· dificultăți de învățare
· probleme în relații interpersonale: pot fi puțin încrezători sau reticenți să se apropie de ceilalți
· prezintă risc crescut de a deveni victime sau agresori în relațiile ulterioare.

Abuzul fizic duce la:
· durere fizică, răni, vânătăi pe termen scurt
· Sindromul copilului scuturat
· Stres, anxietate, depresie și alte traume de ordin psihologic care pot persista pe termen lung
· scăderea încrederii și stimei de sine
· apariția unor probleme de comportament agresive sau antisociale, frica sau retragere socială
· copiii supuși abuzului fizic, pot fi mai predispuși să preia acest comportament și să îl aplice în relațiile interpersonale ulterioare.

Copiii care au fost supuși abuzului fizic sau emoțional, au nevoie de sprijin pentru a-i ajuta să depășească perioada și să se recupereze. Ideal ar fi ca abuzul să fie raportat pentru a fi luate măsuri pentru protejarea copilului și eliminarea agresorului din mediul în care se află copii.



Un subiect extrem de delicat, care trebuie adaptat vârstei și nivelului de înțelegere este învățarea unui copil mic să recunoască și să semnaleze abuzul. Acest lucru se poate realiza prin diferite strategii precum:

· crearea unui mediu în care cel mic să se simtă confortabil să povesteasă despre ce îl deranjează sau îl sperie.
· învațarea copilului despre părțile corpului și care sunt limitele personale și spațiul personal. Astfel poate fi mai capabil să recunoască atingeri și comportamente inadecvate.
· învățarea copilului să folosească cuvinte potrivite pentru a descrie experiențele: ,,Nu îmi place când...”
· învățarea copilului să își recunoască și să își exprime emoțiile. (furie, neliniște, supărare, frică). Ulterior să le împărtășească cu adulții de încredere.
· încurajarea copilului să dezvolte relații de încredere cu adulții apropiați (părință, bunici etc.) pentru a ști că se poate baza pe ei când are nevoie de protecție sau sprijin.
· învățarea copilului despre concepte de siguranță personală în fața persoanelor necunoscute.

În încheiere, menționez că prin înțelegerea clară a criteriilor de selecție, a semnelor de abuz și a metodelor de prevenire, putem lua măsuri concrete pentru a proteja și a sprijini siguranța și sănătatea copiilor noștri.
O vigilență și o atenție sporită la schimbările de comportament ale celui mic este esențială.

Acest articol a fost scris de către Dr. Bianca Giurgiu, în cadrul campaniei inițiate de Micostore, intitulată Educația contează. O campanie prin care ne dorim să oferim informații utile părinților.  Pe Bianca o puteți găsi pe contul de instagram:
https://www.instagram.com/mom_p.education/