A fi anxios este parte din ceea ce înseamnă să fim umani. Voi începe cu acest adevăr. În anumite situații, sub anumiți factori, toți devenim anxioși. Pentru unii este o experiență temporară care ține de evenimentul stresant prin care trecem, pentru alții este o parte integrală din modul lor de a fi. Dacă noi, ca părinți, înțelegem ce este anxietatea și cum se manifestă anxietatea la copii, ne va fi mai ușor să îi ajutăm pe ei.
Ce este anxietatea la copii?
Simptomele anxietății la copii nu sunt tocmai diferite de cele ale adulților. Practic, anxietatea este o frică intensă, care nu poate fi reglată și care ne afectează capacitatea de adaptare și funcționare în viața de zi cu zi.
Este important să înțelegem că anxietatea nu este alegerea lor. Cum nici pentru adulți nu este o alegere. Este modul în care psihicul nostru încearcă să se descurce cu ceea ce simte. Chiar dacă nu există un pericol real, creierul copilului anxios poate percepe o situație ca fiind un pericol. Vom observa totuși diferențe atunci când vorbim de anxietatea la adolescenți, anxietatea la copii de 5 ani și anxietatea de separare la bebeluși.
Anxietatea la copii este mult mai des întâlnită decât ne putem imagina noi.
Foarte mulți părinți merg cu copiii la medic căutând boli fizice pentru manifestările anxietății. Și fac asta pentru că, firește, sunt îngrijorați pentru ei. Mulți dintre acești părinți nici nu își pun problema că ar fi anxietate, pentru că nu cunosc cum se manifestă ea. Mai mult decât atât, anxietatea nu exclude ca acel copil să fie fericit. Mulți copii anxioși par fericiți mai tot timpul și totuși în interior lor duc o luptă. Norocoși sunt aceea care au sprijinul părinților lor în acest sens.
Anxietatea este greu de observat și pentru că este ceva ce se întâmplă intern.
Ca orice dificultate, suferință sau tulburare emoțională și anxietatea este mai greu de observat și numit. Și asta pentru că ea este internă. Este mai ușor să pui un diagnostic de deget tăiat când vezi cuțitul, rana, sângele și plânsul. Dar cunoscând semnele și simptomele care pot fi asociate cu anxietatea, ne poate fi mai ușor să o vedem în noi sau în copiii noștri. Dacă identificați în cazul copilului câteva dintre ele nu presupuneți că, gata, are o tulburare de anxietate. Este foarte important să luăm în calcul frecvența lor, gradul de manifestare și contextul în care apar. Doar un specialist poate evalua dacă vorbim de manifestări periodice, de fond anxios sau de tulburare de anxietate.
Ce simptome are anxietatea la copii?
Pentru a înțelege ce este anxietatea și care sunt simptomele vom urmări specifc 4 arii ale dezvoltării copiilor: fizic, emoțional, cognitiv și comportamental.
Simptome ale anxietății la nivel fizic:
- dureri de cap
- senzație de apăsare în piept, oftat
- senzație de nod în gât, de sufocare, respirație accelerată, dificultăți de respirație
- amețeală și/sau stare de leșin
- transpiraţii reci şi calde
- dureri de burtică, greață
- mâncat compulsiv, lipsă a poftei de mâncare, acceptare selectivă de alimente
- urinări frecvente, enurezis nocturn
- diaree, constipație
- insomnii, dificultăți de adormire, coșmaruri, scrâşnirea dinţilor
- vedere cu pete sau în ceață
- amorțire sau furnicături
- palpitații, tremur, instabilitate în mișcare, dureri musculare
Simptome ale anxietății la nivel emoțional:
- plâns frecvent, agitație, nervozitate, crize de furie
- oboseală frecventă deși se respectă un orar de somn
- nelinişte, anticipare a ceea ce este mai rău
- iritabilitate, așteptarea să se întâmple ceva rău
- frici intense și fobii
- atacuri de panică
- dificultăţi de concentrare, memorie slabă
- lipsă de interes pentru activități plăcute
- ticuri și anumite manifestări obsesive
- interes foarte mare față de alți oameni, agățare de părinți (dependență)
- adaptare grea la perioade de tranziție și medii noi
- refuză să adoarmă sau să facă activități dacă nu este un adult în preajmă
- cere să fie asigurat de mai multe ori în privința unei griji
Simptome ale anxietății la nivel cognitiv:
- gânduri negative, neadaptate realității ”Voi pica testul”, ”Nu voi lua notă bună” etc
- așteptări negative, neadaptate realității ”Mama nu va veni să mă ia de la școală”, ”Mi se va face rău la școală” etc
- extragere de concluzii radicale din informații puține, vagi sau incomplete
- exagerare a situațiilor, imaginare a scenariului cel mai negativ posibil
- observare doar a părților negative a situațiilor
Simptome ale anxietății la nivel comportamental:
- preocupare excesivă pentru a arăta bine
- frica excesivă de a nu greși
- refuzul de a merge la școală/grădiniță
- neimplicare la ore, frica de a ridica mâna, de a răspunde la ore
- dificultatea de a fi concentrat la ore
- dorința de a face temele fără nici o greșeală
- frica de examene, teste, profesori noi
- refuzul și frica de a merge la controale medicale de rutină
- refuzul de a cunoaște oameni noi, de a face activități noi, de a-și face prieteni
- frica de a dormi singur în cameră, de a rămâne la prieteni buni sau rude
- evitarea anumitor oameni, acțiuni și locuri (de multe ori din cauza fricilor)
- acțiuni care cer multă atenție
- manifestare de comportamente agresive ca rezultat al dificultății de a regla ce simte
- solicitare frecventă de ajutor chiar dacă poate să facă singur
- cerința către părinți de a vorbi în locul lor cu profesorii, antrenorii, colegii
- refuzul de a pleca de acasă sau chiar refuzul de a ieși din casă.
Cum se tratează anxietatea la copii?
Anxietatea se poate reduce prin psihoterapie și prin consiliere parentală. În psihoterapie individuală copiii sunt ajutați și învățați să regleze și să gestioneze ceea ce simt. În consilierea parentală părintii învață cum să sprijine copilul când gradul de anxietate crește.
Acest articol a fost scris de catre psihologul Cristina Buja, în cadrul campaniei inițiate de Micostore, intitulata Educatia conteaza. O campanie prin care ne dorim sa oferim informatii utile parintilor.