GAL Complex de iod, 600 mcg x 2000 doze

- Fara alergeni
- Fara gluten
- Fara oua
- Fara alergeni din soia
- Fara lactate si fara lactoza
- Fara dioxid de sulf
- Fara zahar
- Fara OMG
- Vegetarian
- Vegan
- Hartie certificata FSC (CO31340)
- Ambalaj provenit dintr-o unitate de productie cu carbon neutru
- Ambalaj 100% reciclabil
' 

Organele noastre care necesita iod

Contrar credintei populare, nu doar glanda noastra tiroida foloseste iod. Exista multe alte organe, tesuturi si celule din corpul nostru care necesita iod si care au nevoie de acest element, in ambele sale forme, pentru a mentine o structura sanatoasa si functii fiziologice critice:

,€“ glande cu secretie interna si externa

,€“ organe de reproducere: sani, ovare, uter, glanda prostatica la barbati

,€“ sistemul imunitar

,€“ muschiul inimii, muschii striati

,€“ tractul gastrointestinal

,€“ sistemul nervos

,€“ pielea

Atunci cand aportul nostru de iod este scazut (Bazinul Carpatic este o zona deosebit de deficitara in iod), organismul nostru ,€“ ca un sistem inteligent ,€“ incearca sa prioritizeze putinul iod pe care il poate obtine. Intre organele si tesuturile care au nevoie de iod se dezvolta o competitie, iar cele din capatul cozii nu vor primi cantitatea optima pentru ele, obligandu-le sa creasca functionarea mecanismelor compensatorii. Acest lucru, la randul sau, are consecinte pe termen lung: poate duce la modificari ale structurii tesuturilor si la tulburari functionale.

Simptomele deficientei de iod

Astfel de semne de avertizare pot include, pe langa anumite probleme tiroidiene (tiroida hipoactiva, noduli, gusa), noduli, chisturi la nivelul sanilor, chisturi ovariene, fibroame uterine, leziuni histologice endometriale/uterine si, la barbati, probleme de prostata. La copii, tulburari de dezvoltare a sistemului nervos (suplimentarea cu iod in timpul sarcinii are un efect foarte pozitiv asupra coeficientului de inteligenta), tulburari imunitare, probleme digestive, ,€žcreier incetosat,€, tulburari de memorie si concentrare, disfunctii ale sistemului nervos.

Desigur, deficitul de iod nu este singurul factor care influenteaza dezvoltarea lor, dar este un factor a carui importanta nu a fost recunoscuta sau subliniata suficient pana acum.

Nu doar anomaliile tiroidiene pot indica deficienta de iod, ba din contra! Deoarece hormonii pe care ii produce joaca un rol crucial in functiile fiziologice, are prioritate'  in cazul unui consum scazut de iod. Acest lucru inseamna, de asemenea, ca, chiar daca functiile tiroidei sunt normale, este usor sa existe deficiente de iod in partile corpului mentionate mai sus. Pentru a fi in siguranta, trebuie sa luam iod in cantitati cu mult peste necesarul minim pentru tiroida (100-200 'µg pe zi), astfel incat acesta sa-si poata exercita efectele pozitive in toate partile corpului.

Co-factori de iod

Dar pentru a face acest lucru, aveti nevoie de alte minerale, oligoelemente si vitamine care lucreaza sinergic cu iodul. Acesti asa-numiti co-factori de iod sunt:

,€“ seleniu

,€“ magneziu

,€“ vitamina C

,€“ zinc, cupru, fier

,€“ sare nerafinata

,€“ vitamine liposolubile

,€“ vitaminele B

,€“ acizi grasi esentiali (in principal omega-3)

Un aport adecvat de seleniu este deosebit de important, deoarece acest oligoelement este o componenta critica a enzimei antioxidante glutation peroxidaza (GPx), care este prezenta in glanda tiroida si controleaza procesele oxidative esentiale pentru productia de hormoni. In cazul deficientei de seleniu, suplimentarea cu iod poate fi periculoasa (poate provoca inflamarea tiroidei), deoarece activitatea enzimei GPx este inadecvata. Seleniul joaca, de asemenea, un rol-cheie in conversia hormonilor tiroidieni (conversia T4-T3), deoarece enzimele deiodinazei care realizeaza acest lucru contin si ele seleniu.

Vitamina C sustine buna functionare a asa-numitilor simporatori de iodura de sodiu (NIS), care livreaza iod catre celulele noastre. Halogenii toxici prezenti in mediul nostru modern ,€“ cum ar fi fluorul, bromul, clorul si derivatii lor ,€“ afecteaza grav aceste ,€œpompe de iod,€ celulare, sporind si mai mult deficitul de iod. Vitamina C ajuta la repararea acestor afectiuni, care este sustinuta si de consumul de sare nerafinata. Este recomandabil sa luati vitamina C la o ora mai tarzie decat GAL Complex de Iod (la aproximativ 1 ora distanta) pentru a permite absorbtia iodului elementar care se formeaza.

In cazul deficitului de fier, iodul nu este valorificat in mod corespunzator, deoarece multe dintre enzimele implicate in procesele metabolice de legare a iodului sunt enzime care contin fier, numite heme peroxidaza. Inainte de introducerea unor doze mai mari de iod, se recomanda cu insistenta suplimentarea cu fier, in primul rand prin alimentatie, cu un consum regulat de ficat si alte organe comestibile. Lactoferrina poate, de asemenea, sa sprijine acest proces.

Avand in vedere cele de mai sus, va recomandam sa administrati produsele noastre GAL Multivitamine, GAL Multivitamine+ si GAL Prenatal cu GAL Complex de Iod, completate cu magneziu si vitamina C suplimentare, daca este cazul.

Contraindicatii

Suplimentarea cu iod este contraindicata in cazul in care in glanda tiroida este prezent un tesut autonom producator de hormoni, fie ca noduli fierbinti toxici, fie ca formatiuni microscopice dispersate. Aceasta modificare, ca tesut care traieste de unul singur, independent de controlul hipofizar (TSH), produce atat de mult hormon cat are acces la materii prime si poate cauza hiperactivitate in cazul suplimentarii cu iod.

Alte contraindicatii includ: struma ovarii (teratom care produce hormon T4 in ovare), disfunctie renala severa si boala Duhring. Alergia la iod, ca atare nu este o contraindicatie, deoarece este un concept inexistent: nu se poate fi alergic la iodul anorganic ca element esential. Reactiile la formele organice de iod (agenti de contrast CT, medicamente care contin iod) nu inseamna ca acestea ar trebui sa impiedice o persoana sa ia iod anorganic.

Doza de iod

Aportul zilnic recomandat in prezent (100-200 'µg) este definit ca fiind un minim, asa-numitul ,€žstandard pentru gusa,€, si se bazeaza pe presupunerea ca, daca nu exista aceasta afectiune, aportul nostru de iod este ideal. Nimic nu poate fi mai departe de adevar!

In cazul vitaminei D, am vazut deja ca doza zilnica recomandata anterior (200 UI) a crescut de zece pana la douazeci de ori in ultimii 10-15 ani, pe masura ce au fost descoperite noi functii care depasesc rolul sau cel mai de baza in sistemul scheletic. Cu toate acestea, pentru ca aceste efecte suplimentare sa apara, sunt necesare niveluri mai ridicate de vitamina D. Din acest motiv, in 2012, un consens medical national a dus la cresterea recomandarii la 2-3000 UI pe zi, cu o limita superioara de 4000 UI. Aceasta este inca o valoare destul de conservatoare, dar este de mai multe ori mai mare decat cantitatea eronata anterioara.

O schimbare similara a fost initiata la inceputul anilor 2000 in cazul iodului, in urma activitatii unui grup medical american de pionierat. S-a dovedit ca, desi exista un aport extrem de scazut de iod care totusi ofera tiroidei noastre suficient, aceasta nu este singura care are nevoie de el. Daca adunam organele care l-ar mai folosi la niveluri mai ridicate, ajungem la un numar de doua cifre in miligrame. Cu toate acestea, exista un protocol specific pentru suplimentarea cu iod la acest nivel, si ar trebui sa se faca teste pentru a preveni acest lucru ca o chestiune de buna practica. Puteti citi mai multe despre acest lucru in grupul FB Suplimentarea cu iod bazata pe stiinta.

Iodul, ca oligoelement esential, are, prin urmare, multe alte functii ,€œbonus,€ in plus fata de rolul sau in sinteza hormonilor tiroidieni, dar este necesar un aport crescut pentru a le obtine. Din nefericire, morile se macina incet si va fi nevoie de timp pentru ca recomandarile oficiale sa se schimbe.

Dar iodul poate fi supradozat? Ei bine, nu trebuie sa va faceti griji: rinichii sanatosi excreta foarte usor iodul anorganic din plasma sanguina, la fel ca alti ioni mici solubili in apa, astfel incat orice cantitate nefolosita de celule este pur si simplu excretata in urina.

Clarificarea unor informatii gresite despre iod

Au existat mai multe critici la adresa aporturilor mai mari de iod. Unul dintre acestea este ca blocheaza absorbtia iodului din tiroida si sinteza hormonilor (efectul Wolff-Chaikoff). Acest lucru nu este adevarat si se bazeaza pe concluzia eronata trasa in urma unui studiu pe animale din 1948, realizat in mod necorespunzator, in care iodul radioactiv a fost utilizat pentru a testa absorbtia tiroidiana a iodului de catre sobolani in functie de cresterea aportului de iod (izotop stabil).

De fapt, nivelurile serice mai ridicate de iodura care rezulta din consumul crescut de iod au impiedicat doar intrarea iodului radioactiv in glanda tiroida prin inhibitie competitiva, dar nu si a iodului stabil (I-127), si nu au provocat tulburari functionale ale functiei tiroidiene. Cu toate acestea, neintelegerea a fost larg raspandita, ajutata de faptul ca, odata cu cresterea aportului de iod, nivelul TSH tinde sa creasca temporar, astfel incat organismul nostru stimuleaza acumularea si regenerarea simporatorilor de incarcare cu iod ai tiroidei (NIS). Cu toate acestea, acest fenomen nu indica in sine hipotiroidismul.

S-ar putea sa auziti, de asemenea, ca nu ar trebui sa luati preparate complexe de iod, care furnizeaza atat iodura, cat si iod elementar, deoarece acesta din urma este toxic, nu am mai avut niciodata iod sub aceasta forma inainte, asa ca organismul nostru nu este pregatit pentru el si, in primul rand, nu ar avea sens sa luam iod elementar, deoarece acesta este complet redus la iodura in tractul gastrointestinal. Ei bine, acest lucru nu este adevarat, avem nevoie de iod elementar (molecular), precum si de iodura, iar ambele forme anorganice se gasesc in proportii si cantitati diferite in algele marine. Iodul elementar ajuta in primul rand la reglarea diferentierii celulare, la ciclurile de viata sanatoasa a celulelor (promovand apoptoza) si mentine o arhitectura sanatoasa a tesuturilor.

In cele din urma, cateva cuvinte despre faptul ca un aport crescut de iod creste riscul de a dezvolta boli tiroidiene autoimune. De fapt, acesta este un risc real doar daca aportul de seleniu in organism este insuficient. Acest risc este eliminat prin corectarea prealabila a nivelurilor de cofactor. Acest lucru arata ca suplimentarea cu iod necesita o anumita atitudine constienta, merita sa invatam despre subiect si apoi sa reintroducem in viata noastra acest oligoelement, pana acum neglijat in mod nemeritat.

Surse:

1. Dr. David Brownstein: Iodine: Why You Need It, why You Can,€#8482;t Live Without it, 5. kiadas (2014)

2. Lynne Farrow: A gyogyito jod ,€“ Nem csak pajzsmirigybetegeknek! Partvonal kiado (2017)

3. oceansofgoodness.co.uk: Seaweed Health Foundation: Iodine Fact Sheet

4. Dr. Guy E. Abraham es Dr. David Brownstein: Az ortomolekularis jodpotlas programjanak igazolasa ,€“ Dr. Gaby jodrol irt vezercikkenek cafolata

5. Papillon Studie: SCHUMM-DRAGER, P. M.; FELDKAMP, J. Schilddrüsenkrankheiten in Deutschland. Pravention und Gesundheitsforderung, 2007, 2.3: 153-158.

6. Solymosi T, Farkas I. 2032 iskolaskoru gyermek pajzsmirigy-ultrahangvizsgalatabol levonhato nehany tanulsag. Gyermekgyogyaszat 2003; 54: 407,€“414.

7. Dr. Vargha Marta es Mtsi. Magyarorszag ivoviz jodid-ion tartalmanak felmerese 1997-2016. Orszagos Kozegeszsegügyi Intezet, 2017

8. QIAN, Ming, et al. The effects of iodine on intelligence in children: a meta-analysis of studies conducted in China. Asia Pacific journal of clinical nutrition, 2005, 14.1.

9. MEZOSI, E., et al. Prevalence of iodine deficiency and goitre during pregnancy in east Hungary. European Journal of Endocrinology, 2000, 143.4: 479-483.

10. BATH, Sarah C.; RAYMAN, Margaret P. Iodine deficiency in the UK: an overlooked cause of impaired neurodevelopment?. Proceedings of the Nutrition Society, 2013, 72.2: 226-235.

11. ACEVES, Carmen; ANGUIANO, Brenda; DELGADO, Guadalupe. The extrathyronine actions of iodine as antioxidant, apoptotic, and differentiation factor in various tissues. Thyroid, 2013, 23.8: 938-946.

12.' violetiodine.info: The Effects of Iodine on Fibrocystic Breast Changes

13. GHENT, W. R., et al. Iodine replacement in fibrocystic disease of the breast. Canadian journal of surgery. Journal canadien de chirurgie, 1993, 36.5: 453-460.

14. WANG, Su, et al. The effect of vitamin D supplementation on thyroid autoantibody levels in the treatment of autoimmune thyroiditis: a systematic review and a meta-analysis. Endocrine, 2018, 59.3: 499-505.

15. ACEVES, Carmen, et al. Molecular iodine has extrathyroidal effects as an antioxidant, differentiator, and immunomodulator. International Journal of Molecular Sciences, 2021, 22.3: 1228.

16. BILAL, Mahmood Y., et al. A role for iodide and thyroglobulin in modulating the function of human immune cells. Frontiers in immunology, 2017, 8: 1573.

17. FISCHER, Anthony J., et al. Enhancement of respiratory mucosal antiviral defenses by the oxidation of iodide. American journal of respiratory cell and molecular biology, 2011, 45.4: 874-881.

18. Dr. Guy E. Abraham ,€“ A Wolff-Chaikoff hatas ,€“ Farkast kialtottak?

19. TAKACS Istvan, et al. Hazai konszenzus a D-vitamin szereperől a betegsegek megelőzeseben es kezeleseben. Orvosi Hetilap, 2012, 153; 5-26. Szupplementum

20. Dr. Guy E. Abraham es munkatarsainak publikacios anyagai osszefűzve (PDF)